Deuteronom

Capitol 9

1 Asculta, Israele! Astazi vei trece Iordanul, ca sa te faci stapîn pe niste neamuri mai mari si mai puternice decît tine, pe cetati mari si întarite pîna la cer,
2 pe un popor mare si înalt la statura, pe copiii lui Anac, pe cari -i cunosti si despre cari ai auzit zicîndu-se: ,,Cine va putea sa stea împotriva copiilor lui Anac!``
3 Sa stii azi ca Domnul, Dumnezeul tau, va merge El însus înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; si tu îi vei izgoni, îi vei perde curînd, cum ti -a spus Domnul.
4 Cînd îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, dinaintea ta, sa nu zici în inima ta: ,,Pentru bunatatea mea m'a facut Domnul sa intru în stapînirea tarii acesteia.`` Caci din pricina rautatii neamurilor acelora le izgoneste Domnul dinaintea ta.
5 u, nu pentru bunatatea ta, nici pentru curatia inimii tale intri tu în stapînirea tarii lor; ci din pricina rautatii acestor neamuri le izgoneste Domnul, Dumnezeul tau, dinaintea ta, si ca sa împlineasca astfel cuvîntul prin care Domnul S'a jurat parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov.
6 Sa stii dar ca nu din pricina bunatatii tale îti da Domnul, Dumnezeul tau, acea tara buna ca s'o stapînesti; caci tu esti un popor tare încapatînat.
7 Adu-ti aminte, si nu uita cum ai atîtat mînia Domnului, Dumnezeului tau, în pustie. Din ziua cînd ai iesit din tara Egiptului pîna la sosirea voastra în locul acesta, tot rasvratiti împotriva Domnului ati fost!
8 La Horeb, atîta ati atîtat mînia Domnului, încît Domnul S'a mîniat pe voi si voia sa va nimiceasca.
9 Cînd m'am suit pe munte, ca sa iau tablele de piatra, tablele legamîntului pe care l -a facut Domnul cu voi, am ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa manînc pîne si fara sa beau apa;
10 si Domnul mi -a dat cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu, si cuprinzînd toate cuvintele pe cari vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua cînd tot poporul era adunat.
11 Dupa acele patruzeci de zile si patruzeci de nopti Domnul mi -a dat cele doua table de piatra, tablele legamîntului.
12 Domnul mi -a zis atunci: ,,Scoala-te si pogoara-te în graba de aici; caci poporul tau, pe care l-ai scos din Egipt, s'a stricat. S'au abatut curînd dela calea pe care le-am aratat -o; si-au facut un chip turnat.``
13 Domnul mi -a zis: ,,Eu vad ca poporul acesta este un popor tare încapatînat.
14 Lasa-ma sa -i nimicesc si sa le sterg numele de subt ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic si mai mare la numar decît poporul acesta.``
15 M'am întors si m'am pogorît de pe munte care era tot numai foc, cu cele doua table ale legamîntului în amîndoua mînile mele.
16 M'am uitat, si iata ca pacatuiserati împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, va facuserati un vitel turnat, va departaserati curînd dela calea pe care v'o aratase Domnul.
17 Am apucat atunci cele doua table, le-am aruncat din mînile mele, si le-am sfarîmat subt ochii vostri.
18 M'am aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa manînc si fara sa beau apa, din pricina tuturor pacatelor pe cari le savîrsiserati, facînd ce este rau înaintea Domnului, ca sa -L mîniati.
19 Caci ma îngrozisem la vederea mîniei si urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastra, pîna acolo încît voia sa va nimiceasca. Dar Domnul m'a ascultat si de data aceasta.
20 Domnul de asemenea era foarte mîniat si pe Aaron, asa încît voia sa -l piarda, si eu m'am rugat atunci si pentru el.
21 Am luat vitelul pe care -l facuserati, isprava pacatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfarîmat pîna s'a facut praf, si am aruncat praful acela în pîrîul care curgea din munte.
22 Apoi la Tabeera, la Masa, si la Chibrot-Hataava, voi iarasi ati atîtat mînia Domnului.
23 Si cînd v'a trimes Domnul de la Cades-Barnea, zicînd: ,,Suiti-va, si luati în stapînire tara pe care v'o dau!`` voi v'ati razvratit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n'ati avut credinta în El, si n'ati ascultat glasul Lui.
24 V'ati tot rasvratit împotriva Domnului de cînd va cunosc.
25 M'am aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului: patruzeci de zile si patruzeci de nopti, m'am aruncat cu fata la pamînt, pentruca Domnul spusese ca vrea sa va nimiceasca.
26 M'am rugat Domnului, si am zis: ,,Stapîne Doamne, nu nimici pe poporul Tau, mostenirea Ta, pe care ai rascumparat -o, în marimea Ta, pe care ai scos -o din Egipt, prin mîna Ta cea puternica.
27 Adu-ti aminte de robii tai, Avraam, Isaac si Iacov. Nu cauta la îndaratnicia acestui popor, la rautatea lui si la pacatul lui,
28 ca nu cumva tara din care ne-ai scos sa zica: ,Pentruca Domnul n'avea putere sa -i duca în tara pe care le -o fagaduise si pentruca -i ura, de aceea i -a scos ca sa -i omoare în pustie.`
29 Totus ei sînt poporul Tau si mostenirea Ta, pe care ai scos -o din Egipt cu mîna Ta cea puternica si cu bratul Tau cel întins.``