Deuteronom

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34

Capitol 32

1 Luati aminte ceruri, si voi vorbi; Asculta, pamîntule, cuvintele gurii mele.
2 Ca ploaia sa curga învataturile mele, Ca roua sa cada cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeata, Ca picaturile de ploaie pe iarba!
3 Caci voi vesti Numele Domnului. Dati slava Dumnezeului nostru!
4 El este Stînca; lucrarile Lui sînt desavîrsite, Caci toate caile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este drept si curat.
5 Ei s'au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este rusinea lor! Neam îndaratnic si stricat!
6 Pe Domnul îl rasplatiti astfel! Popor nechibzuit si fara întelepciune! Nu este El oare Tatal tau, care te -a facut, Te -a întocmit, si ti -a dat fiinta?
7 Adu-ti aminte de zilele din vechime, Socoteste anii, vîrsta de oameni dupa vîrsta de oameni, Întreaba pe tatal tau, si te va învata, Pe batrînii tai, si îti vor spune.
8 Cînd Cel Prea Înalt a dat o mostenire neamurilor, Cînd a despartit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, Dupa numarul copiilor lui Israel,
9 Caci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de mostenire.
10 El l -a gasit într'un tinut pustiu, Într'o singuratate plina de urlete înfricosate; L -a înconjurat, l -a îngrijit, Si l -a pazit ca lumina ochiului Lui.
11 Ca vulturul care îsi scutura cuibul, Sboara deasupra puilor, Îsi întinde aripile, îi ia, Si -i poarta pe penele lui:
12 Asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau, Si nu era niciun dumnezeu strain cu El.
13 L -a suit pe înaltimile tarii, Si Israel a mîncat roadele cîmpului, I -a dat sa suga miere din stînca, Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
14 Untul dela vaci si laptele oilor, Cu grasimea mieilor, A berbecilor din Basan si a tapilor, Cu grasimea grîului, Si ai baut vinul, sîngele strugurelui.
15 Israel s'a îngrasat, si a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrasat, te-ai îngrosat si te-ai latit! -Si a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
16 L-au întarîtat la gelozie prin dumnezei straini, L-au mîniat prin urîciuni;
17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunosteau, Dumnezei noi, veniti de curînd, De cari nu se temusera parintii vostri.
18 Ai parasit Stînca cea care te -a nascut, Si ai uitat pe Dumnezeul, care te -a întocmit.
19 Domnul a vazut lucrul acesta, si S'a mîniat, S'a suparat pe fiii si fiicele Lui.
20 El a zis: ,,Îmi voi ascunde Fata de ei, Si voi vedea care le va fi sfîrsitul, Caci sînt un neam stricat, Sînt niste copii necredinciosi.
21 Mi-au întarîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M'au mîniat prin idolii lor deserti; Si Eu îi voi întarîta la gelozie printr'un popor care nu este un popor. Îi voi mînia printr'un neam fara pricepere.
22 Caci focul mîniei Mele s'a aprins, Si va arde pîna în fundul locuintei mortilor, Va nimici pamîntul si roadele lui, Va arde temeliile muntilor.
23 Voi îngramadi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate sagetile împotriva lor.
24 Vor fi topiti de foame, stinsi de friguri, Si de boli cumplite; Voi trimete în ei dintii fiarelor salbatice Si otrava serpilor.
25 Afara, vor peri de sabie, Si înlauntru, vor peri de groaza: Si tînarul si fata, Si copilul de tîta ca si batrînul.
26 Voiam sa zic: ,Îi voi lua cu o suflare`, Le voi sterge pomenirea dintre oameni!
27 Dar Ma tem de ocarile vrajmasului, Ma tem ca nu cumva vrajmasii lor sa se amageasca, Si sa zica: ,Mîna noastra cea puternica, Si nu Domnul a facut toate aceste lucruri`.
28 Ei nu sînt un neam care si -a perdut bunul simt, Si nu -i pricepere în ei.
29 Daca ar fi fost întelepti, ar întelege, Si s'ar gîndi la ce li se va întîmpla.
30 Cum ar urmari unul singur o mie din ei, Si cum ar pune doi pe fuga zece mii, Daca nu i-ar fi vîndut Stînca, Daca nu i-ar fi vîndul Domnul?
31 Caci stînca lor nu este ca Stînca noastra, Vrajmasii nostri însisi sînt judecatori în aceasta privinta.
32 Ci vita lor este din sadul Sodomei Si din tinutul Gomorei; Strugurii lor sînt struguri otraviti, Bobitele lor sînt amare;
33 Vinul lor este venin de serpi, Este otrava cumplita de aspida.
34 are nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
35 A Mea este rasbunarea si Eu voi rasplati, Cînd va începe sa le alunece piciorul! Caci ziua nenorocirii lor este aproape, Si ceea ce -i asteapta nu va zabovi.`` -
36 Domnul va judeca pe poporul Sau, Dar va avea mila de robii Sai, Vazînd ca puterea le este sleita, Si ca nu mai este nici rob nici slobod.
37 El va zice: ,,Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adapost,
38 Dumnezeii aceia cari mîncau grasimea jertfelor lor, Cari beau vinul jertfelor lor de bautura? Sa se scoale, sa va ajute, Si sa va ocroteasca!
39 Sa stiti dar ca Eu sînt Dumnezeu, Si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine; Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, Si nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
40 Caci Îmi ridic mîna spre cer, Si zic: ,Cît este de adevarat ca traiesc în veci,
41 Atît este de adevarat ca atunci cînd voi ascuti fulgerul sabiei Mele, Si voi pune mîna sa fac judecata, Ma voi razbuna împotriva protivnicilor Mei, Si voi pedepsi pe cei ce Ma urasc;
42 Sabia Mea le va înghiti carnea, Si-Mi voi îmbata sagetile de sînge, De sîngele celor ucisi si prinsi, Din capetele fruntasilor vrajmasului.`
43 eamuri, cîntati laudele poporului Lui! Caci Domnul razbuna sîngele robilor Sai, El Se razbuna împotriva protivnicilor Sai, Si face ispasire pentru tara Lui, pentru poporul Lui.``
44 Moise a venit si a rostit toate cuvintele cîntarii acesteia în fata poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
45 Dupace a ispravit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46 le -a zis: ,,Puneti-va la inima toate cuvintele pe cari va jur astazi sa le porunciti copiilor vostri, ca sa pazeasca si sa împlineasca toate cuvintele legii acesteia.
47 Caci nu este un lucru fara însemnatate pentru voi; este viata voastra, si prin aceasta va veti lungi zilele în tara pe care o veti lua în stapînire, dupace veti trece Iordanul.
48 În aceeas zi, Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
49 ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în tara Moabului, în fata Ierihonului; si priveste tara Canaanului pe care o dau în stapînire copiilor lui Israel.
50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, si vei fi adaugat la poporul tau, dupa cum Aaron, fratele tau, a murit pe muntele Hor si a fost adaugat la poporul lui,
51 pentruca ati pacatuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lînga apele Meriba, la Cades, în pustia Tin, si nu M'ati sfintit în mijlocul copiilor lui Israel.
52 Tu vei vedea doar de departe tara dinaintea ta; dar nu vei intra în tara pe cre o dau copiilor lui Israel.`