Deuteronom

Capitol 1

1 Iata cuvintele pe cari le -a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, într'o cîmpie, fata în fata cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haterot si Di-Zahab.
2 (Dela Horeb pîna la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o departare de unsprezece zile).
3 În al patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întîi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel si le -a spus tot ce -i poruncise Domnul sa le spuna.
4 Aceasta era dupa ce a batut pe Sihon, împaratul Amoritilor, care locuia la Hesbon, si pe Og, împaratul Basanului, care locuia la Astarot si la Edrei.
5 Dincoace de Iordan, în tara Moabului, Moise a început sa lamureasca legea aceasta si a zis:
6 Domnul, Dumnezeul nostru, ne -a vorbit la Horeb, zicînd: ,,Ati locuit destula vreme în muntele acesta.
7 Întoarceti-va, si plecati; duceti-va la muntele Amoritilor si în toate împrejurimile: în cîmpie, pe munte, în vale, în partea de miaza-zi, pe tarmul marii, în tara Cananitilor si în Liban, pîna la rîul cel mare, rîul Eufrat.
8 Vedeti, v'am pus tara înainte; intrati si luati în stapînire tara pe care domnul a jurat parintilor vostri, Avraam, Isaac si Iacov, ca o va da lor si semintei lor dupa ei.``
9 În vremea aceea, v'am spus: ,,Eu nu vapot purta singur.
10 Domnul, Dumnezeul vostru, v'a înmultit, si azi sînteti foarte multi la numar, ca stelele cerului.
11 Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, sa va mareasca de o mie de ori pe atît, si sa va binecuvinteze, dupa cum a fagaduit!
12 Cum as putea sa port eu singur pricinile voastre, povara voastra si certurile voastre?
13 Luati din semintiile voastre niste barbati întelepti, priceputi si cunoscuti, si -i voi pune în fruntea voastra.``
14 Voi mi-ati raspuns, si ati zis: ,,Ceea ce spui tu sa facem este un lucru bun.``
15 Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati întelepti si cunoscuti, si i-am pus în fruntea voastra drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci, si capetenii peste zece, ca dregatori în semintiile voastre.
16 Am dat, în acelas timp, urmatoarea porunca judecatorilor vostri: ,,Sa ascultati pe fratii vostri, si sa judecati dupa dreptate neîntelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul.
17 Sa nu cautati la fata oamenilor în judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Si cînd veti gasi o pricina prea grea, s'o aduceti înaintea mea, ca s'o aud.``
18 Asa v'am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveati de facut.
19 Am plecat din Horeb, si am strabatut toata pustia aceea mare si grozava pe care ati vazut -o; am luat drumul care duce în muntele Amoritilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, si am ajuns la Cades-Barnea.
20 Si eu v'am zis: ,,Ati ajuns la muntele Amoritilor pe care ni -l da Domnul, Dumnezeul nostru.
21 Iata ca Domnul, Dumnezeul tau, îti pune tara înainte; suie-te, ia -o în stapînire, cum ti -a spus Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, si nu te înspaimînta.``
22 Voi v'ati apropiat cu totii de mine, si ati zis: ,,Sa trimetem niste oameni înaintea noastra, ca sa iscodeasca tara, si sa ne aduca raspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea si asupra cetatilor în cari vom ajunge.``
23 Parerea aceasta mi s'a parut buna; si am luat doisprezece oameni dintre voi, cîte un om de fiecare semintie.
24 Ei au plecat, au trecut muntele, si au ajuns pîna la valea Escol, si au iscodit tara.
25 Au luat în mîni din roadele tarii si ni le-au adus; ne-au facut o dare de seama, si au zis: ,,Buna tara ne da Domnul, Dumnezeul nostru.``
26 Dar voi n'ati vrut sa va suiti în ea, si v'ati rasvratit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
27 Ati cîrtit în corturile voastre, si ati zis: ,,Pentruca ne uraste, de aceea ne -a scos Domnul din tara Egiptului, ca sa ne dea în mînile Amoritilor si sa ne nimiceasca.
28 Unde sa ne suim? Fratii nostri ne-au muiat inima, zicînd: ,,Poporul acela este un popor mai mare si mai înalt la statura decît noi; cetatile sînt mari si întarite pîna la cer; ba înca, am vazut acolo si copii de ai lui Anac.``
29 Eu v'am zis: ,,Nu va spaimîntati, si nu va fie frica de ei.
30 Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastra, se va lupta El însus pentru voi, potrivit cu tot ce a facut pentru voi subt ochii vostri în Egipt.
31 Apoi în pustie, ai vazut ca Domnul, Dumnezeul tau, te -a purtat cum poarta un om pe fiul sau, pe tot drumul pe care l-ati facut pîna la sosirea voastra în locul acesta.``
32 Cu toate acestea, voi n'ati avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,
33 care mergea înaintea voastra pe drum, ca sa va caute un loc de poposire: noaptea într'un foc, ca sa va arate drumul pe care trebuiati sa mergeti, si ziua într'un nor.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S'a mîniat, si a jurat, zicînd:
35 ,,Niciunul din barbatii cari fac parte din acest neam rau nu va vedea tara aceea buna pe care am jurat ca o voi da parintilor vostri,
36 afara de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, si tara în care a mers, o voi da lui si copiilor lui, pentruca a urmat în totul calea Domnului.``
37 Domnul S'a mîniat si pe mine, din pricina voastra, si a zis: ,,Nici tu nu vei intra în ea.
38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tau, va intra în ea; întareste -l, caci el va pune pe Israel în stapînirea tarii aceleia.
39 Si pruncii vostri, despre cari ati zis: ,,Vor fi de jaf!`` si fiii vostri, cari nu cunosc azi nici binele nici raul, ei vor intra în ea; da, lor le -o voi da, si ei o vor stapîni.
40 Dar voi, întoarceti-va înapoi, si plecati în pustie, în spre marea Rosie.``
41 Voi ati raspuns, si mi-ati zis: ,,Am pacatuit împotriva Domnului; ne vom sui si ne vom bate, cum ne -a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.`` Si v'ati încins fiecare armele, si v'ati încumetat sa va suiti pe munte.
42 Domnul mi -a zis: ,,Spune-le: ,Nu va suiti si nu va luptati, caci Eu nu sînt în mijlocul vostru; nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri.``
43 Eu v'am spus, dar n'ati ascultat; ci v'ati razvratit împotriva poruncii Domnului, si v'ati suit semeti pe munte.
44 Atunci Amoritii, cari locuiesc pe muntele acesta, v'au iesit înainte, si v'au urmarit ca albinele; v'au batut din Seir, pîna la Horma.
45 La întoarcerea voastra, ati plîns înaintea Domnului; dar Domnul nu v'a ascultat glasul, si n'a luat aminte la voi.
46 Si asa ati ramas la Cades, unde ati stat multa vreme.