Evrei

Capitol 6

1 De aceea, sa lasam adevarurile începatoare ale lui Hristos, si sa mergem spre cele desavîrsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei în Dumnezeu,
2 învatatura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea mortilor si despre judecata vecinica.
3 Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu.
4 Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s'au facut partasi Duhului Sfînt,
5 si au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor-
6 si cari totus au cazut, este cu neputinta sa fie înoiti iaras, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si -L dau sa fie batjocorit.
7 Cînd un pamînt este adapat de ploaia care cade adesea pe el, si rodeste o iarba folositoare celor pentru cari este lucrat, capata binecuvîntare dela Dumnezeu.
8 Dar daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat, si sfîrseste prin a i se pune foc.
9 Macar ca vorbim astfel, prea iubitilor, totus dela voi asteptam lucruri mai bune si cari însotesc mîntuirea.
10 Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea, pe care ati aratat -o pentru Numele Lui, voi, cari ati ajutorat si ajutorati pe sfinti.
11 Dorim însa ca fiecare din voi sa arate aceeas rîvna, ca sa pastreze pîna la sfîrsit o deplina nadejde,
12 asa încît sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, prin credinta si rabdare, mostenesc fagaduintele.
13 Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam fagaduinta, fiindca nu putea sa Se jure pe unul mai mare decît El, s'a jurat pe Sine însus,
14 si a zis: ,,Cu adevarat te voi binecuvînta, si îti voi înmulti foarte mult samînta.``
15 Si astfel, fiindca a asteptat cu rabdare, a dobîndit fagaduinta.
16 amenii, ce -i drept, obicinuiesc sa jure pe cineva mai mare; juramîntul este o chezasie, care pune capat orisicarei neîntelegeri dintre ei.
17 Deaceea si Dumnezeu, fiindca voia sa dovedeasca cu mai multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotarîrii Lui, a venit cu un juramînt;
18 pentruca, prin doua lucruri cari nu se pot schimba, si în cari este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica îmbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa înainte,
19 pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntrul Templului,
20 unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergator, cînd a fost facut ,,Mare Preot în veac, dupa rînduiala lui Melhisedec``.