1 Corinteni

Capitol 7

1 Cu privire la lucrurile despre cari mi-ati scris, eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie.
2 Totus, din pricina curviei, fiecare barbat sa-si aiba nevasta lui, si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei.
3 Barbatul sa-si împlineasca fata de nevasta datoria de sot; si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat.
4 evasta nu este stapîna pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapîn peste trupul lui, ci nevasta.
5 Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti, decît doar prin buna învoiala, pentru un timp, ca sa va îndeletniciti cu postul si cu rugaciunea; apoi sa va împreunati iaras, ca sa nu va ispiteasca Satana, din pricina nestapînirii voastre.
6 Lucrul acesta îl spun ca o îngaduinta; nu fac din el o porunca.
7 Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într'un fel, altul într'altul.
8 Celor neînsurati si vaduvelor, le spun ca este bine pentru ei sa ramîna ca mine.
9 Dar daca nu se pot înfrîna, sa se casatoreasca; pentruca este mai bine sa se casatoreasca decît sa arda.
10 Celor casatoriti, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat.
11 (Daca este despartita, sa ramîna nemaritata, sau sa se împace cu barbatul ei.) Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta.
12 Celorlalti le zic eu, nu Domnul: Daca un frate are o nevasta necredincioasa, si ea voieste sa traiasca înainte cu el, sa nu se desparta de ea.
13 Si daca o femeie are un barbat necredincios, si el voieste sa traiasca înainte cu ea, sa nu se desparta de barbatul ei.
14 Caci barbatul necredincios este sfintit prin nevasta credincioasa si nevasta necredincioasa este sfintita prin fratele; altmintrelea, copiii vostri ar fi necurati, pe cînd acum sînt sfinti.
15 Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legati: Dumnezeu ne -a chemat sa traim în pace.
16 Caci ce stii tu, nevasta, daca îti vei mîntui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca îti vei mîntui nevasta?
17 Încolo, fiecare sa ramîna în starea în care l -a asezat Domnul, si în care l -a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am asezat -o în toate Bisericile.
18 Daca cineva a fost chemat pe cînd era taiat împrejur, sa ramîna taiat împrejur. Daca cineva a fost chemat pe cînd era netaiat împrejur, sa nu se taie împrejur.
19 Taierea împrejur nu este nimic, si netaierea împrejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.
20 Fiecare sa ramîna în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat.
21 Ai fost chemat cînd erai rob? Sa nu te nelinistesti de lucrul acesta; dar daca poti sa ajungi slobod, foloseste-te.
22 Caci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.
23 Voi ati fost cumparati cu un pret. Nu va faceti dar robi oamenilor.
24 Fiecare, fratilor, sa ramîna cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.
25 Cît despre fecioare, n'am o porunca din partea Domnului. Le dau însa un sfat, ca unul care am capatat dela Domnul harul sa fiu vrednic de crezare.
26 Iata dar ce cred eu ca este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare sa ramîna asa cum este.
27 Esti legat de o nevasta? Nu cauta sa fii deslegat. Nu esti legat de o nevasta? Nu cauta nevasta.
28 Însa, daca te însori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste. Dar fiintele acestea vor avea necazuri pamîntesti, si eu as vrea sa vi le crut.
29 Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s'a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, sa fie ca si cum n'ar avea;
30 cei ce plîng, ca si cum n'ar plînge; cei ce se bucura ca si cum nu s'ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n'ar stapîni;
31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s'ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.
32 Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este însurat, se îngrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului.
33 Dar cine este însurat, se îngrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei.
34 Tot asa, între femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se îngrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfînta si cu trupul si cu duhul; iar cea maritata se îngrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.
35 Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind într'un lat, ci pentru ceeace este frumos, si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici.
36 Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea vîrstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite.
37 Dar cine a luat o hotarîre tare, si nu este nevoit ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarît în inima lui sa-si pastreze pe fiica-sa fecioara, face bine.
38 Astfel, cine îsi marita fata, bine face, si cine n'o marita, mai bine face.
39 femeie maritata este legata de lege cîta vreme îi traieste barbatul; dar daca -i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai în Domnul.
40 Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramîne asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.