Plângerile lui Ieremia

Capitol 5

1 Adu-Ti aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uita-Te si vezi-ne ocara!
2 Mostenirea noastra a trecut la niste straini, casele noastre la cei din alte tari!
3 Am ramas orfani, fara tata; mamele noastre sînt ca niste vaduve.
4 Apa noastra o bem pe bani, si lemnele noastre trebuie sa le platim.
5 Prigonitorii ne urmaresc cu îndîrjire, si cînd obosim, nu ne dau odihna.
6 Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca sa ne saturam de pîne.
7 Parintii nostri, cari au pacatuit, nu mai sînt, iar noi le purtam pacatele.
8 Robii ne stapînesc, si nimeni nu ne izbaveste din mînile lor.
9 e cautam pînea cu primejdia vietii noastre, caci ne ameninta sabia în pustie.
10 e arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetatile lui Iuda.
12 Mai marii nostri au fost spînzurati de mînile lor; Batrînilor nu le -a dat nici o cinste
13 Tinerii au fost pusi sa rîsneasca, si copiii cadeau supt poverile de lemn.
14 Batrînii nu se mai duc la poarta, si tinerii au încetat sa mai cînte.
15 S'a dus bucuria din inimile noastre, si jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A cazut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, caci am pacatuit!
17 Daca ne doare inima, daca ni s'au întunecat ochii,
18 este din pricina ca muntele Sionului este pustiit, din pricina ca se plimba sacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împaratesti pe vecie; scaunul Tau de domnie dainuieste din neam în neam!
20 Pentruce sa ne uiti pe vecie, si sa ne parasesti pentru multa vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, si ne vom întoarce! Da-ne iaras zile ca cele de odinioara!
22 Sa ne fi lepadat Tu de tot oare, si sa Te fi mîniat Tu pe noi peste masura de mult