Ezechiel

Capitol : 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48

Capitol 1

1 În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinsii de razboi dela rîul Chebar, s'au deschis cerurile, si am avut vedenii dumnezeiesti.
2 În a cincea zi a lunii-era în anul al cincilea al robiei împaratului Ioiachin, -
3 Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în tara Haldeilor, lînga rîul Chebar; si acolo a venit mîna Domnului peste el.
4 M'am uitat, si iata ca a venit dela meaza-noapte un vînt napraznic, un nor gros, si un snop de foc, care raspîndea de jurîmprejur o lumina stralucitoare, în mijlocul careia lucea ca o arama lustruita, care iesea din mijlocul focului.
5 Tot în mijloc, se mai vedeau patru fapturi vii, a caror înfatisare avea o asemanare omeneasca.
6 Fiecare din ele avea patru fete, si fiecare avea patru aripi.
7 Picioarele lor erau drepte, si talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vitel, si scînteiau ca niste arama lustruita.
8 Supt aripi, de cele patru parti ale lor, aveau niste mîni de om; si toate patru aveau fete si aripi.
9 Aripile lor erau prinse una de alta. Si cînd mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
10 Cît despre chipul fetelor lor era asa: înainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cîte o fata de leu, la stînga lor, toate patru aveau cîte o fata de bou, iar înapoi, toate patru aveau cîte o fata de vultur.
11 Aripile fiecareia erau întinse în sus, asa ca doua din aripile lor ajungeau pîna la cele învecinate, iar doua le acopereau trupurile.
12 Fiecare mergea drept înainte, si anume încotro le mîna duhul sa mearga, într'acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.
13 În mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi, cari ardeau; si ceva ca niste faclii umbla încoace si încolo printre aceste fapturii vii; focul acesta arunca o lumina stralucitoare, si din el ieseau fulgere.
14 Fapturile vii însa cînd alergau si se întorceau, erau ca fulgerul.
15 Ma uitam la aceste fapturi vii, si iata ca pe pamînt, afara de fapturile vii, era o roata la fiecare din cele patru fete ale lor.
16 Înfatisarea acestor roate si materialul din care erau facute, pareau de hrisolit, si toate patru aveau aceeas întocmire. Înfatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel încît fiecare roata parea ca este în mijlocul unei alte roate.
17 Cînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, si nu se întorceau deloc în mersul lor.
18 Aveau niste obezi de o înaltime înspaimîntatoare, si pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur.
19 Cînd mergeau fapturile vii, mergeau si roatele pe lînga ele; si cînd se ridicau fapturile vii dela pamînt, se ridicau si roatele.
20 Unde le mîna duhul sa mearga, acolo mergeau, încotro voia duhul; si împreuna cu ele se ridicau si roatele, caci duhul fapturilor vii era în roate.
21 Cînd mergeau fapturile vii, mergeau si roatele; cînd se opreau ele, se opreau si roatele; cînd se ridicau depe pamînt, se ridicau si roatele; caci duhul fapturilor vii era în roate.
22 Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semana cu cristalul stralucitor, si se întindea în aer sus peste capetele lor.
23 Supt cerul acesta, aripile lor stateau drepte, întinse una spre alta, si mai aveau fiecare cîte doua aripi, cari le acopereau trupurile.
24 Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, si ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet galagios, ca al unei ostiri; iar cînd se opreau, îsi lasau aripile în jos.
25 Si venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar cînd se opreau îsi lasau aripile în jos.
26 Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el.
27 Am mai vazut iaras o lucire de arama lustruita ca niste foc, înlauntrul caruia era omul acesta, si care stralucea de jur împrejur; dela chipul rarunchilor lui pîna sus, si dela chipul rarunchilor lui pîna jos, am vazut ca un fel de foc, si de jur împrejur era înconjurat cu o lumina stralucitoare.
28 Ca înfatisarea curcubeului, care sta în nor într'o zi de ploaie, asa era si înfatisarea acestei lumini stralucitoare, care -l înconjura. Astfel era aratarea slavei Domnului. Cînd am vazut -o, am cazut cu fata la pamînt, si am auzit glasul Unuia care vorbea.