Neemia

Capitol 9

1 În a douazeci si patra zi a aceleias luni, copiii lui Israel s'au adunat, îmbracati în saci si presarati cu tarîna, pentru tinerea unui post.
2 Cei ce erau din neamul lui Israel, despartindu-se de toti strainii, au venit si si-au marturisit pacatele lor si faradelegile parintilor lor.
3 Dupa ce au sezut jos, au cetit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; si alta a patra parte din zi si-au marturisit pacatele si s'au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.
4 Iosua, Bani, Cadmiel, Sebania, Buni, Serebia, Bani si Chenani s'au suit pe scaunul Levitilor si au strigat cu glas tare catre Domnul, Dumnezeul lor.
5 Si Levitii Iosua, Cadmiel, Bani, Hasabnia, Serebia, Hodia, Sebania si Petahia, au zis: ,,Sculati-va si binecuvîntati pe Domnul, Dumnezeul vostru, din vecinicie în vecinicie! ,,Binecuvîntat sa fie Numele Tau cel slavit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare si de orice lauda!
6 Tu, Doamne, numai Tu, ai facut cerurile, cerurile cerurilor si toata ostirea lor, si pamîntul cu tot ce este pe el, marile cu tot ce cuprind ele. Tu dai viata tuturor acestor lucruri, si ostirea cerurilor se închina înaintea Ta.
7 Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, si i-ai pus numele Avraam.
8 Tu ai gasit inima lui credincioasa înainta Ta, ai facut legamînt cu el, si ai fagaduit ca vei da semintei lui tara Cananitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Iebusitilor si Ghirgasitilor. Si Ti-ai tinut cuvîntul, caci esti drept.
9 Tu ai vazut necazul parintilor nostri în Egipt, si le-ai auzit strigatele la Marea Rosie.
10 Ai facut semne si minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui si împotriva întregului popor din tara lui, pentruca stiai cu cîta îngîmfare se purtasera fata de parintii nostri, si Ti-ai aratat slava Ta cum se vede astazi.
11 Ai despartit marea înaintea lor, si au trecut pe uscat prin mijlocul marii: dar ai prabusit în adînc, ca o piatra în fundul apelor, pe cei ce -i urmareau.
12 I-ai calauzit ziua printr'un stîlp de nor, si noaptea printr'un stîlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau sa -l urmeze.
13 Te-ai pogorît pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înaltimea cerurilor, si le-ai dat porunci drepte, legi adevarate, învataturi si orînduiri minunate.
14 Le-ai facut cunoscut Sabatul Tau cel sfînt, si le-ai dat prin robul Tau Moise, porunci, învataturi si o lege.
15 Le-ai dat, dela înaltimea cerurilor, pîne, cînd le era foame, si ai scos apa din stînca, atunci cînd le era sete. Si le-ai spus sa intre în stapînirea tarii pe care jurasei ca le -o vei da.
16 Dar parintii nostri s'au îngîmfat si si-au întepenit grumazul. N'au urmat poruncile Tale,
17 n'au vrut sa asculte, si au dat uitarii minunile pe cari le facusei pentru ei. Si-au întepenit grumazul; si, în razvratirea lor, si-au pus o capetenie ca sa se întoarca în robia lor. Dar Tu, Tu esti un Dumnezeu gata sa ierti, îndurator si milostiv, încet la mînie si bogat în bunatate. Si nu i-ai parasit,
18 nici chiar atunci cînd si-au facut un vitel turnat, si au zis: ,,Iata Dumnezeul tau care te -a scos din Egipt!`` si s'au dedat la mari ocari fata de Tine.
19 În îndurarea Ta fara margini, nu i-ai parasit în pustie, si stîlpul de nor n'a încetat sa -i calauzeasca ziua pe drum, nici stîlpul de foc sa le lumineze noaptea drumul, pe care aveau sa -l urmeze.
20 Le-ai dat Duhul Tau cel bun, ca sa -i faca întelepti; n'ai îndepartat mana Ta dela gura lor, si le-ai dat apa sa-si potoleasca setea.
21 Patruzeci de ani, ai avut grija sa -i hranesti în pustie, si n'au dus lipsa de nimic, hainele nu li s'au învechit, si picioarele nu li s'au umflat.
22 Le-ai dat în mîna împaratii si popoare, ale caror tinuturi le-ai împartit între ei, si au stapînit tara lui Sihon, împaratul Hesbonului, si tara lui Og, împaratul Basanului.
23 Le-ai înmultit fiii ca stelele cerurilor, si i-ai adus în tara despre care spusesei parintilor lor ca au s'o ia în stapînire.
24 Si fiii lor au intrat si au luat tara în stapînire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii tarii, Cananitii, si i-ai dat în mînile lor, împreuna cu împaratii si popoarele tarii, ca sa le faca ce le place.
25 Au ajuns stapîni pe cetati întarite si pe pamînturi roditoare; au stapînit case pline de tot felul de bunatati, puturi sapate, vii, maslini, si pomi roditori din belsug; au mîncat, s'au saturat, s'au îngrasat, si au trait în desfatari, prin bunatatea Ta cea mare.
26 Totus, ei s'au rasculat si s'au razvratit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tai, cari -i rugau ferbinte sa se întoarca la Tine, si s'au dedat la mari ocari fata de Tine.
27 Atunci i-ai lasat în mînile vrajmasilor lor, cari i-au apasat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat catre Tine; si Tu i-ai auzit dela înaltimea cerurilor, si, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbavitori cari i-au scapat din mînile vrajmasilor lor.
28 Cînd au avut odihna, au început iaras sa faca rau, înaintea Ta. Atunci i-ai lasat în mînile vrajmasilor lor, cari i-au stapînit. Dar, din nou au strigat catre Tine; si Tu i-ai auzit dela înaltimea cerurilor, si, în marea Ta îndurare, i-ai izbavit de mai multe ori.
29 I-ai rugat fierbinte sa se întoarca la Legea Ta; dar ei au staruit în îngîmfarea lor, n'au ascultat de poruncile Tale, au pacatuit împotriva orînduirilor Tale, cari fac viu pe celce le împlineste, Ti-au întors spatele cu îndaratnicie, si-au întepenit grumazul, si n'au ascultat.
30 I-ai îngaduit astfel multi ani, le-ai dat înstiintari prin Duhul tau, prin prooroci, si tot n'au luat aminte. Atunci i-ai dat în mînile unor popoare straine.
31 Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, si nu i-ai parasit, caci Tu esti un Dumnezeu milostiv si îndurator.
32 Si acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic si înfricosat, Tu care Îti tii legamîntul Tau de îndurare, nu privi ca putin lucru toate suferintele prin cari am trecut noi, împaratii nostri, capeteniile noastre, preotii nostri, proorocii nostri, parintii nostri si tot poporul Tau, din vremea împaratilor Asiriei pîna în ziua de azi.
33 Tu ai fost drept în tot ce ni s'a întîmplat, caci Te-ai aratat credincios, iar noi am facut rau.
34 Împaratii nostri, capeteniile noastre, preotii nostri, si parintii nostri n'au pazit Legea, si n'au dat ascultare nici poruncilor, nici înstiintarilor pe cari li le dadeai.
35 Cînd erau stapîni, în mijlocul multelor binefaceri pe cari li le dadeai, în tara întinsa si roditoare, pe care le -o dadusei, nu Ti-au slujit si nu s'au abatut dela faptele lor rele.
36 Si astazi, iata-ne robi! Iata-ne robi pe pamîntul pe care l-ai dat parintilor nostri, pentruca sa se bucure de roadele si de bunurile lui!
37 El îsi înmulteste roadele pentru împaratii carora ne-ai supus, din pricina pacatelor noastre; ei stapînesc dupa plac asupra trupurilor noastre si asupra vitelor noastre, si sîntem într'o mare strîmtorare!``
38 Pentru toate acestea, noi am încheiat un legamînt, pe care l-am facut în scris. Si capeteniile noastre, Levitii nostri si preotii nostri si-au pus pecetea pe el.