Neemia

Capitol 2

1 În luna Nisan, anul al douazecilea al împaratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul si l-am dat împaratului. Niciodata nu fusesem trist înaintea lui.
2 Împaratul mi -a zis: ,,Pentru ce ai fata trista? Totus nu esti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.`` Atunci m'a apucat o mare frica,
3 si am raspuns împaratului: ,,Traiasca împaratul în veac! Cum sa n'am fata trista, cînd cetatea în care sînt mormintele parintilor mei este nimicita si portile ei sînt arse de foc?``
4 Si împaratul mi -a zis: ,,Ce ceri?`` Eu m'am rugat Dumnezeului cerurilor,
5 si am raspuns împaratului: ,,Daca gaseste cu cale împaratul, si daca robul tau îi este placut, trimete-ma în Iuda, la cetatea mormintelor parintilor mei, ca s'o zidesc din nou.``
6 Împaratul, lînga care sedea si împarateasa, mi -a zis atunci: ,,Cît va tinea calatoria ta, si cînd te vei întoarce?`` Împaratul a gasit cu cale sa ma lase sa plec, si i-am hotarît o vreme.
7 Apoi am zis împaratului: ,,Daca gaseste împaratul cu cale, sa mi se dea scrisori pentru dregatorii de dincolo de Rîu, ca sa ma lase sa trec si sa intru în Iuda,
8 si o scrisoare pentru Asaf, pazitorul padurii împaratului, ca sa-mi dea lemne sa fac grinzi pentru portile cetatuiei de lînga casa, pentru zidul cetatii, si pentru casa în care voi locui.`` Împaratul mi -a dat aceste scrisori, caci mîna cea buna a Dumnezeului meu era peste mine.
9 M'am dus la dregatorii de dincolo de Rîu, si le-am dat scrisorile împaratului, care pusese sa ma însoteasca niste mai mari ai oastei si niste calareti.
10 Sanhalat, Horonitul, si Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le -a placut deloc ca venea un om sa caute binele copiilor lui Israel.
11 Am ajuns la Ierusalim, si am ramas acolo trei zile.
12 Dupa aceea, m'am sculat noaptea cu cîtiva oameni, fara sa fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inima sa fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio alta vita, afara de vita pe care calaream.
13 Am iesit noaptea pe poarta vaii, si m'am îndreptat spre izvorul balaurului si spre poarta gunoiului, uitîndu-ma cu bagare de seama la zidurile darîmate ale Ierusalimului si la portile lui arse de foc.
14 Am trecut pela poarta izvorului si pela iazul împaratului, si nu era loc pe unde sa treaca vita care era supt mine.
15 M'am suit noaptea pe la pîrau, si m'am uitat iaras, cu bagare de seama la zid. Apoi am intrat pe poarta vaii, si astfel m'am întors.
16 Dregatorii nu stiau unde fusesem, si ce faceam. Pîna în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preotilor, nici mai marilor, nici dregatorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.
17 Le-am zis atunci: ,,Vedeti starea nenorocita în care sîntem! Ierusalimul este darîmat, si portile sînt arse de foc. Veniti sa zidim iaras zidul Ierusalimului, si sa nu mai fim de ocara!``
18 Si le-am istorisit cum mîna cea buna a Dumnezeului meu fusese peste mine, si ce cuvinte îmi spusese împaratul. Ei au zis: ,,Sa ne sculam, si sa zidim!`` Si s'au întarit în aceasta hotarîre buna.
19 Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, si Ghesem, Arabul, fiind înstiintati, si-au batut joc de noi si ne-au dispretuit. Ei au zis: ,,Ce faceti voi acolo? Va rasculati împotriva împaratului?``
20 Si eu le-am raspuns: ,,Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Sai, ne vom scula si vom zidi; dar voi, n'aveti nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.``