Ecleziast

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Capitol 5

1 Pazeste-ti piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, si apropie-te mai bine sa asculti, decît sa aduci jertfa nebunilor; caci ei nu stiu ca fac rau cu aceasta.
2 u te grabi sa deschizi gura, si sa nu-ti rosteasca inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; caci Dumnezeu este în cer, si tu pe pamînt, de aceea sa nu spui vorbe multe.
3 Caci, daca visurile se nasc din multimea grijilor, prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor.
4 Daca ai facut o juruinta lui Dumnezeu, nu zabovi s'o împlinesti, caci Lui nu -I plac cei fara minte; de aceea împlineste juruinta, pe care ai facut -o.
5 Mai bine sa nu faci nicio juruinta, decît sa faci o juruinta si sa n'o împlinesti.
6 u lasa gura sa te bage în pacat, si nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: ,,M'am pripit.`` Pentruce sa Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, si sa nimiceasca lucrarea mînilor tale?
7 Caci, daca este desertaciune în multimea visurilor, nu mai putin este si în multimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
8 Cînd vezi în tara pe cel sarac napastuit si jafuit în numele dreptului si dreptatii, sa nu te miri de lucrul acesta! Caci peste cel mare vegheaza altul mai mare, si peste ei toti Cel Prea Înalt.
9 Dar un folos pentru tara în toate privintele, este un împarat pretuit în tara.
10 Cine iubeste argintul, nu se satura niciodata de argint, si cine iubeste bogatia multa, nu trage folos din ea. Si aceasta este o desertaciune!
11 Cînd se înmultesc bunatatile, se înmultesc si ceice le papa: si ce folos mai are din ele stapînul lor decît ca le vede cu ochii?
12 Dulce este somnul lucratorului, fie ca a mîncat mult, fie ca a mîncat putin; dar pe cel bogat nu -l lasa îmbuibarea sa doarma.
13 Este un mare rau, pe care l-am vazut supt soare: avutii pastrate spre nefericirea stapînului lor.
14 Daca se perd aceste bogatii prin vreo întîmplare nenorocita, si el are un fiu, fiului nu -i ramîne nimic în mîni.
15 Cum a iesit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, asa se întoarce, si nu poate sa ia nimic în mîna din toata osteneala lui.
16 Si acesta este un mare rau, anume ca se duce cum venise; si ce folos are el ca s'a trudit în vînt?
17 Ba înca, toata viata lui a mai trebuit sa manînce cu necaz, si a avut multa durere, grija si suparare.
18 Iata ce am vazut: este bine si frumos ca omul sa manînce si sa bea, si sa traiasca bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeste supt soare, în toate zilele vietii lui, pe cari i le -a dat Dumnezeu; caci aceasta este partea lui.
19 Dar daca a dat Dumnezeu cuiva avere si bogatii, si i -a îngaduit sa manînce din ele, sa-si ia partea lui din ele, si sa se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.
20 Caci nu se mai gîndeste mult la scurtimea zilelor vietii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.