Capitol 88

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Catre mai marele cîntaretilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.)

1 Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi si noapte strig înaintea Ta!
2 S'ajunga rugaciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
3 caci mi s'a saturat sufletul de rele, si mi se apropie viata de locuinta mortilor.
4 Sînt pus în rîndul celor ce se pogoara în groapa, sînt ca un om, care nu mai are putere.
5 Stau întins printre cei morti, ca cei ucisi si culcati în mormînt, de cari nu-Ti mai aduci aminte, si cari sînt despartiti de mîna Ta.
6 M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.
7 Mînia Ta ma apasa, si ma napadesti cu toate valurile Tale. -
8 Ai îndepartat dela mine pe toti prietenii mei, m'ai facut o pricina de scîrba pentru ei; sînt închis si nu pot sa ies.
9 Mi se topesc ochii de suferinta; în toate zilele Te chem, Doamne, si-mi întind mînile spre Tine!
10 are pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii sa Te laude? -
11 Se vorbeste de bunatatea Ta în mormînt, si de credinciosia Ta în Adînc?
12 Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, si dreptatea Ta în tara uitarii?
13 Doamne, eu îsi cer ajutorul, si dimineata rugaciunea mea se înalta la Tine.
14 Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Fata Ta?
15 Din tinereta, sînt nenorocit si trag sa mor, sînt cuprins de spaimele Tale, si nu stiu ce sa mai fac.
16 Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale ma nimicesc de tot.
17 Ele ma înconjoara toata ziua, ca niste ape, ma înfasoara toate deodata.
18 Ai departat dela mine pe prieteni si tovarasi; si cei de aproape ai mei s'au facut nevazuti.