Plângerile lui Ieremia

1 2 3 4 5

Capitol 4

1 Vai! cum s'a înegrit aurul, si cum s'a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locas pela toate colturile ulitelor!
2 Cum sînt priviti acum fiii Sionului, cei alesi si pretuiti ca aurul curat alta data, cum sînt priviti acum, vai! Ca niste vase de pamînt, si ca o lucrare facuta de mînile olarului!
3 Chiar si sacalii îsi apleaca tîta, si dau sa suga puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fara mila, ca strutii din pustie.
4 Limba sugatorului i se lipeste de cerul gurii, uscata de sete; copiii cer pîne, dar nimeni nu le -o da.
5 Ceice se hraneau cu bucate alese, lesina pe ulite. Ceice fusesera crescuti crescuti în purpura se bucura acum de o gramada de gunoi!
6 Caci vina fiicei poporului meu este mai mare decît pacatul Sodomei, care a fost nimicita într'o clipa, fara sa fi pus cineva mîna pe ea.
7 Voivozii ei erau mai stralucitori decît zapada, mai albi decît laptele; trupul le era mai ros decît margeanul; fata le era ca safirul.
8 Dar acum înfatisarea le este mai negricioasa decît funinginea; asa ca nu mai sînt cunoscuti pe ulite, pielea le este lipita de oase, uscata ca lemnul.
9 Ceice pier ucisi de sabie sînt mai fericiti decît ceice pier de foame, cari cad sleiti de puteri, din lipsa roadelor cîmpului!
10 Femeile, cu toata mila lor, îsi fierb copiii, cari le slujesc ca hrana, în mijlocul prapadului fiicei poporului meu.
11 Domnul Si -a sleit urgia, Si -a varsat mînia aprinsa; a aprins în Sion un foc, care -i mistuie temeliile.
12 Împaratii pamîntului n'ar fi crezut si nici unul din locuitorii lumii n'ar fi crezut ca protivnicul, care -l împresura, are sa intre pe portile Ierusalimului.
13 Iata roada pacatelor proorocilor sai, a nelegiuirilor preotilor sai, cari au varsat în mijlocul lui sîngele celor neprihaniti!
14 Rataceau ca orbii pe ulite, mînjiti de sînge, asa ca nimeni nu putea sa se atinga de hainele lor.
15 ,,Departati-va, necuratilor!`` li se striga, ,,la o parte, la o parte, nu va atingeti de noi!`` Cînd fugeau pribegind încoace si încolo, printre neamuri, se spunea: ,,Sa nu mai locuiasca aici!``
16 În mînia Lui Domnul i -a împrastiat si nu-Si mai îndreapta privirile spre ei! Vrajmasul n'a cautat la fata preotilor, nici n'a avut mila de cei batrîni.
17 Si acolo ni se sfîrseau ochii, si asteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nadejde spre un neam, care totus nu ne -a izbavit.
18 e pîndeau pasii, ca sa ne împiedice sa mergem pe ulitele noastre; ni se apropia sfîrsitul, ni se împlinisera zilele... Da, ne venise sfîrsitul!
19 Prigonitorii nostri erau mai iuti de cît vulturii cerului. Ne-au fugarit pe munti, si ne-au pîndit în pustie.
20 Suflarea vietii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: ,,Vom trai supt umbra lui printre neamuri.``
21 ,,Bucura-te si salta de bucurie, fiica Edomului, care louieste în tara Ut! Dar si la tine va trece potirul, si tu te vei îmbata, si te vei desgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuirea îti este ispasita: El nu te va mai trimete în robie. Dar tie, fiica Edomului, îti va pedepsi nelegiuirea; si îti va da pe fata pacatele.``