Ecleziast
Capitol 2
1 Am zis inimii mele: ,,Haide! vreau sa te încerc cu veselie, si gusta fericirea.`` Dar iata ca si aceasta este o desertaciune.
2 Am zis rîsului: ,,Esti o nebunie!`` si veseliei: ,,Ce te înseli degeaba?``
3 Am hotarît în inima mea sa-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima ma va cîrmui cu întelepciune, si sa starui astfel în nebunie, pîna voi vedea ce este bine sa faca fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vietii lor.
4 Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii;
5 mi-am facut gradini si livezi de pomi, si am sadit în ele tot felul de pomi roditori.
6 Mi-am facut iazuri, ca sa ud dumbrava unde cresc copacii.
7 Am cumparat robi si roabe, si am avut copii de casa; am avut cirezi de boi si turme de oi, mai mult de cît toti cei ce fusesera înainte de mine în Ierusalim.
8 Mi-am strîns argint si aur, si bogatii ca de împarati si tari. Mi-am adus cîntareti si cîntarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei.
9 Am ajuns mare, mai mare de cît toti cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am pastrat chiar întelepciunea.
10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lasat -o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi -a fost partea din toata osteneala mea.
11 Apoi, cînd m'am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe cari le facusem cu mînile mele, si la truda cu care le facusem, am vazut ca în toate este numai desertaciune si goana dupa vînt, si ca nu este nimic trainic supt soare.
12 Atunci mi-am întors privirile spre întelepciune, prostie si nebunie. -Caci ce va face omul care va veni dupa împarat? Ceeace s'a facut si mai înainte. -
13 Si am vazut, ca întelepciunea este cu atît mai de folos de cît nebunia, cu cît este mai de folos lumina de cît întunerecul;
14 înteleptul îsi are ochii în cap, iar nebunul umbla în întunerec. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeas soarta.
15 Si am zis în inima mea: ,,Daca si eu voi avea aceeas soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai întelept?`` Si am zis în inima mea: ,,Si aceasta este o desertaciune.``
16 Caci pomenirea înteleptului nu este mai vecinica de cît a nebunului: chiar în zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si înteleptul moare, si nebunul!
17 Atunci am urît viata caci nu mi -a placut ce se face supt soare: totul este desertaciune si goana dupa vînt.
18 Mi-am urît pîna si toata munca pe care am facut -o supt soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea.
19 Si cine stie daca va fi întelept sau nebun? Si totus el va fi stapîn pe toata munca mea, pe care am agonisit -o cu truda si întelepciune supt soare. Si aceasta este o desertaciune.
20 Am ajuns pîna acolo ca m'a apucat o mare desnadejde de toata munca pe care am facut -o supt soare.
21 Caci este cîte un om care a muncit cu întelepciune, cu pricepere si cu izbînda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s'a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau.
22 Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui, cu care se trudeste supt soare?
23 Toate zilele lui sînt pline de durere, si truda lui nu este de cît necaz: nici macar noaptea n'are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.
24 u este alta fericire pentru om decît sa manînce si sa bea, si sa-si înveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mîna lui Dumnezeu.
25 Cine, în adevar, poate sa manînce si sa se bucure fara El?
26 Caci El da omului placut Lui întelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos îi da grija sa strînga si s'adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vînt.