Capitol 31

(Catre mai marele cîntaretilor. Un psalm al lui David.)

1 Doamne, în Tine ma încred: sa nu fiu dat de rusine niciodata. Izbaveste-ma, în dreptatea Ta!
2 Pleaca-Ti urechea spre mine, grabeste de-mi ajuta! Fii pentru mine o stînca ocrotitoare, o cetatuie unde sa-mi gasesc scaparea!
3 Caci Tu esti Stînca mea, Cetatuia mea, si, pentru Numele Tau, ma vei povatui si ma vei calauzi.
4 Scoate-ma din latul, pe care mi l-au întins vrajmasii. Caci Tu esti Ocrotitorul meu!
5 În mînile Tale îmi încredintez duhul: Tu ma vei izbavi, Doamne, Dumnezeule adevarate!
6 Eu urasc pe ceice se lipesc de idoli deserti, si ma încred în Domnul.
7 Fa-ma sa ma veselesc si sa ma bucur de îndurarea Ta, caci vezi ticalosia mea, stii nelinistea sufletului meu,
8 si nu ma vei da în mînile vrajmasului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
9 Ai mila de mine, Doamne, caci sînt în strîmtorare: fata, sufletul, si trupul mi s'au topit de întristare;
10 mi se sfîrseste viata în durere, si anii în suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina faradelegii mele, si-mi putrezesc oasele!
11 Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocara, de mare ocara pentru vecinii mei, si de groaza pentru prietenii mei; ceice ma vad pe ulita, fug de mine.
12 Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfarîmat.
13 Aud vorbele rele ale multora, vad spaima care domneste împrejur, cînd se sfatuiesc ei împreuna împotriva mea, si uneltesc sa-mi ia viata.
14 Dar eu ma încred în Tine, Doamne, si zic: ,,Tu esti Dumnezeul meu!``
15 Soarta mea este în mîna Ta; scapa-ma de vrajmasii si de prigonitorii mei!
16 Fa sa lumineze Fata Ta peste robul Tau, scapa-ma, prin îndurarea Ta!
17 Doamne, sa nu ramîn de rusine cînd Te chem. Ci sa ramîna de rusine cei rai, si ei sa se pogoare muti în locuinta mortilor!
18 Sa amuteasca buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrazneala, cu trufie si dispret împotriva celui neprihanit!
19 , cît de mare este bunatatea Ta, pe care o pastrezi pentru cei ce se tem de Tine, si pe care o arati celor ce se încred în Tine, în fata fiilor oamenilor!
20 Tu îi ascunzi, la adapostul Fetei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocrotesti în cortul Tau de limbile-cari -i clevetesc.
21 Binecuvîntat sa fie Domnul, caci Si -a aratat în chip minunat îndurarea fata de mine: parc'as fi fost într'o cetate întarita.
22 În pornirea mea nechibzuita, ziceam: ,,Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugaciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.
23 Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de El. Caci Domnul pazeste pe cei credinciosi, si pedepseste aspru pe cei mîndri.
24 Fiti tari, si îmbarbatati-va inima, toti cei ce nadajduiti în Domnul!