Evrei
Capitol 12
1 Si noi, dar, fiindca sîntem înconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice pedica, si pacatul care ne înfasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta în alergarea care ne sta înainte.
2 Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavîrsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusa înainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o împotrivire asa de mare fata de Sine, pentruca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala în sufletele voastre.
4 Voi nu v'ati împotrivit înca pîna la sînge, în lupta împotriva pacatului.
5 Si ati uitat sfatul, pe care vi -l da ca unor fii: ,,Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cînd esti mustrat de El.
6 Caci Domnul pedepseste pe cine -l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care -l primeste.``
7 Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu -l pedepseste tatal?
8 Dar daca sînteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sînteti niste feciori din curvie, iar nu fii.
9 Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atît mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim?
10 Caci ei în adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui.
11 Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de întristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii.
12 Întariti-va dar mînile obosite si genunchii slabanogiti;
13 croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai de graba sa fie vindecat.
14 Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15 Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca turburare, si multi sa fie întinati de ea.
16 Vegheati sa nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare si -a vîndut dreptul de întîi nascut.
17 Stiti ca mai pe urma, cînd a vrut sa capete binecuvîntarea n'a fost primit; pentruca, macar ca o cerea cu lacrami, n'a putut s'o schimbe.
18 Voi nu v'ati apropiat de un munte care se putea atinge si care era cuprins de foc, nici de negura, nici de întunerec, nici de furtuna,
19 nici de sunetul de trîmbita, nici de glasul, care vorbea în asa fel ca ceice l-au auzit, au cerut sa nu li se mai vorbeasca,
20 (pentruca nu puteau suferi porunca aceasta: ,,Chiar un dobitoc daca se va atinge de munte, sa fie ucis cu pietre, sau strapuns cu sageata``.
21 Si privelistea aceea era asa de înfricosatoare încît Moise a zis: ,,Sînt îngrozit si tremur!``).
22 Ci v'ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sarbatoare a îngerilor,
23 de Biserica celor întîi nascuti, cari sînt scrisi în ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavîrsiti,
24 de Isus, Mijlocitorul legamîntului celui nou, si de sîngele stropirii, care vorbeste mai bine decît sîngele lui Abel.
25 Luati seama ca nu cumva sa nu voiti sa ascultati pe Cel ce va vorbeste! Caci daca n'au scapat ceice n'au vrut sa asculte pe Cel ce vorbea pe pamînt, cu atît mai mult nu vom scapa noi, daca ne întoarcem dela Cel ce vorbeste din ceruri,
26 al carui glas a clatinat atunci pamîntul, si care acum a facut fagaduinta aceasta: ,,Voi mai clatina încaodata nu numai pamîntul, ci si cerul``.
27 Cuvintele acestea ,,înca odata`` arata ca schimbarea lucrurilor clatinate, adica a lucrurilor facute, este facuta tocmai ca sa ramîna lucrurile cari nu se clatina.
28 Fiindca am primit dar o împaratie, care nu se poate clatina, sa ne aratam multamitori, si sa aducem astfel lui Dumnezeu o închinare placuta, cu evlavie si cu frica;
29 fiindca Dumnezeul nostru este ,,un foc mistuitor``.