Capitol 102

(O rugaciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare si îsi varsa plîngerea înaintea Domnului.)

1 Doamne, asculta-mi rugaciunea, si s'ajunga strigatul meu pîna la Tine!
2 u-mi ascunde Fata Ta în ziua necazului meu! Pleaca-Ti urechea spre mine, cînd strig! Asculta-ma degrab!
3 Caci zilele mele pier ca fumul, si oasele îmi ard ca un taciune.
4 Inima îmi este lovita, si mi se usuca întocmai ca iarba; pîna si pînea uit sa mi -o manînc.
5 Asa de mari îmi sînt gemetele, ca mi se lipesc oasele de carne.
6 Seaman cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din darîmaturi;
7 nu mai pot dormi, si sînt ca pasarea singuratica pe un acoperis.
8 În fiecare zi ma batjocoresc vrajmasii mei, si protivnicii mei jura pe mine în mînia lor.
9 Manînc tarîna în loc de pîne, si îmi amestec lacramile cu bautura,
10 din pricina mîniei si urgiei Tale; caci Tu m'ai ridicat, si m'ai aruncat departe.
11 Zilele mele sînt ca o umbra gata sa treaca, si ma usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, Tu împaratesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam în neam.
13 Tu Te vei scula, si vei avea mila de Sion; caci este vremea sa te înduri de el, a venit vremea hotarîta pentru el.
14 Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului, si le e mila de tarîna lui.
15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti împaratii pamîntului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iaras Sionul, si Se va arata în slava Sa.
17 El ia aminte la rugaciunea nevoiasului, si nu -i nesocoteste rugaciunea.
18 Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul, care se va naste, sa laude pe Domnul!
19 Caci El priveste din înaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamînt,
20 ca sa auda gemetele prinsilor de razboi, si sa izbaveasca pe cei ce sînt pe moarte;
21 pentru ca ei sa vesteasca în Sion Numele Domnului, si laudele lui în Ierusalim,
22 cînd se vor strînge toate popoarele, si toate împaratiile, ca sa slujeasca Domnului.
23 El mi -a frînt puterea în drum, si mi -a scurtat zilele,
24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vecinic!``
25 Tu ai întemeiat în vechime pamîntul, si cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei ramînea; toate se vor învechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmînt, si se vor schimba.
27 Dar Tu ramîi Acelas, si anii Tai nu se vor sfîrsi.
28 Fiii robilor Tai îsi vor locui tara, si samînta lor va ramînea înaintea Ta.