Ecleziast
Capitol 7
1 Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, si ziua mortii de cît ziua nasterii.
2 Mai bine sa te duci într'o casa de jale de cît sa te duci într'o casa de petrecere; caci acolo îti aduci aminte de sfîrsitul oricarui om, si cine traieste, îsi pune la inima lucrul acesta.
3 Mai buna este întristarea decît rîsul; caci prin întristarea fetei inima se face mai buna.
4 Inima înteleptilor este în casa de jale, iar inima celor fara minte este în casa petrecerii.
5 Mai bine sa asculti mustrarea înteleptului de cît sa asculti la cîntecul celor fara minte.
6 Caci rîsul celor fara minte este ca pîraitul spinilor supt caldare. Si aceasta este o desertaciune.
7 Averea luata prin sila înebuneste pe cel întelept, si mita strica inima.
8 Mai bun este sfîrsitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
9 u te grabi sa te mînii în sufletul tau, caci mînia locuieste în sînul nebunilor.
10 u zice: ,,Cum se face ca zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Caci nu din întelepciune întrebi asa.
11 Întelepciunea pretuieste cît o mostenire, si chiar mai mult pentru cei ce vad soarele.
12 Caci ocrotire da si întelepciunea, ocrotire da si argintul; dar un folos mai mult al stiintei este ca întelepciunea tine în viata pe cei ce o au.
13 Uita-te cu bagare de seama la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate sa îndrepte ce a facut El strîmb?
14 În ziua fericirii, fii fericit, si în ziua nenorocirii, gîndeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentruca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el.
15 Tot felul de lucruri am vazut în zilele desertaciunii mele. Este cîte un om fara prihana, care piere în neprihanirea lui, si este cîte un nelegiuit, care o duce mult în rautatea lui.
16 u fi prea neprihanit si nu te arata prea întelept: pentru ce sa te pierzi singur?
17 Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori înainte de vreme?
18 Bine este sa tii la aceasta, dar nici pe cealalta sa n'o lasi din mîna; caci cine se teme de Dumnezeu, scapa din toate acestea.
19 Întelepciunea face pe cel întelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.
20 Fiindca pe pamînt nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca.
21 u lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rau!
22 Caci stie inima ta de cîte ori ai vorbit si tu de rau pe altii.
23 Toate acestea le-am cercetat cu întelepciune. Am zis: ,,Ma voi întelepti.`` Dar întelepciunea a ramas departe de mine.
24 Cu mult mai departe decît era mai înainte, si ce adînca! Cine o va putea gasi?
25 M-am apucat si am cercetat toate lucrurile, cu gînd sa înteleg, sa adîncesc, si sa caut întelepciunea si rostul lucrurilor, si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei.
26 Si am gasit ca mai amara de cît moartea este femeia, a carei inima este o cursa si un lat, si ale carei mîni sînt niste lanturi; cel placut lui Dumnezeu scapa de ea, dar cel pacatos este prins de ea.
27 Iata ce am gasit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca sa le patrund rostul;
28 iata ce-mi cauta si acum sufletul, si n'am gasit. Din o mie am gasit un om: dar o femeie n'am gasit în toate acestea.
29 umai, iata ce am gasit: ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii.