Capitol 10

1 Pentruce stai asa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?
2 Cel rau, în mîndria lui, urmareste pe cei nenorociti, si ei cad jertfa curselor urzite de el.
3 Caci cel rau se faleste cu pofta lui, iar rapitorul batjocoreste si nesocoteste pe Domnul.
4 Cel rau zice cu trufie: ,,Nu pedepseste Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iata toate gîndurile lui.
5 Treburile îi merg bine în orice vreme; judecatile Tale sînt prea înalte pentru el, ca sa le poata vedea, si sufla cu dispret împotriva tuturor protivnicilor lui.
6 El zice în inima lui: ,,Nu ma clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``
7 Gura îi este plina de blesteme, de înselatorii si de viclesuguri; si supt limba are rautate si faradelege.
8 Sta la pînda lînga sate, si ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.
9 Sta la pînda în ascunzatoarea lui, ca leul în vizuina: sta la pînda sa prinda pe cel nenorocit. Îl prinde, si -l trage în latul lui:
10 se îndoaie, se pleaca, si -i cad saracii în ghiare!
11 El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uita! Îsi ascunde Fata si în veac nu va vedea!``
12 Scoala-Te, Doamne, Dumnezeule, ridica mîna! Nu uita pe cei nenorociti!
13 Pentruce sa huleasca cel rau pe Dumnezeu? Pentruce sa zica în inima lui ca Tu nu pedepsesti?
14 Dar Tu vezi; caci Tu privesti necazul si suferinta, ca sa iei în mîna pricina lor. În nadejdea Ta se lasacel nenorocit, si Tu vii în ajutor orfanului.
15 Zdrobeste bratul celui rau, pedepseste -i faradelegile, ca sa piara din ochii Tai!
16 Domnul este Împarat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din tara Lui.
17 Tu auzi rugaciunile celor ce sufar, Doamne! Le întaresti inima, Îti pleci urechea spre ei,
18 ca sa faci dreptate orfanului si celui asuprit, si ca sa nu mai însufle groaza omul cel luat din pamînt.