Iacob

Capitol 1

1 Iacov, rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos, catre cele douasprezece semintii cari sînt împrastiate: sanatate!
2 Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cînd treceti prin felurite încercari,
3 ca unii cari stiti ca încercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
4 Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavîrsit lucrarea, pentruca sa fiti desavîrsiti, întregi, si sa nu duceti lipsa de nimic.
5 Daca vreunuia dintre voi îi lipseste întelepciunea, s'o ceara dela Dumnezeu, care da tuturor cu mîna larga si fara mustrare, si ea îi va fi data.
6 Dar s'o ceara cu credinta, fara sa se îndoiasca deloc: pentruca cine se îndoieste, seamana cu valul marii, turburat si împins de vînt încoace si încolo.
7 Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva dela Domnul,
8 caci este un om nehotarît si nestatornic în toate caile sale.
9 Fratele dintr'o stare de jos sa se laude cu înaltarea lui.
10 Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui: caci va trece ca floarea ierbii.
11 Rasare soarele cu caldura lui arzatoare, si usuca iarba: floarea ei cade jos, si frumusetea înfatisarii ei piere: asa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
12 Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupace a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc.
13 imeni, cînd este ispitit, sa nu zica: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu``. Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El însus nu ispiteste pe nimeni.
14 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însus si momit.
15 Apoi pofta, cînd a zamislit, da nastere pacatului; si pacatul odata faptuit, aduce moartea.
16 u va înselati prea iubitii mei frati:
17 orice ni se da bun si orice dar desavîrsit este de sus, pogorîndu-se dela Tatal luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.
18 El, de buna voia Lui, ne -a nascut prin Cuvîntul adevarului, ca sa fim un fel de pîrga a fapturilor Lui.
19 Stiti bine lucrul acesta, prea iubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zabavnic la mînie;
20 caci mînia omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu.
21 De aceea lepadati orice necuratie si orice revarsare de rautate si primiti cu blîndeta Cuvîntul sadit în voi, care va poate mîntui sufletele.
22 Fiti împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultatori, înselîndu-va singuri.
23 Caci daca asculta cineva Cuvîntul, si nu -l împlineste cu fapta, seamana cu un om, care îsi priveste fata fireasca într'o oglinda;
24 si, dupace s'a privit, pleaca si uita îndata cum era.
25 Dar cine îsi va adînci privirile în legea desavîrsita, care este legea slobozeniei, si va starui în ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
26 Daca crede cineva ca este religios, si nu-si înfrîneaza limba, ci îsi înseala inima, religiunea unui astfel de om este zadarnica.
27 Religiunea curata si neîntinata, înaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve în necazurile lor, si sa ne pazim neîntinati de lume.