1 Tesaloniceni

Capitol 2

1 Voi însiva stiti, fratilor, ca venirea noastra la voi n'a fost zadarnica.
2 Dupace am suferit si am fost batjocoriti în Filipi, cum stiti, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, sa va vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
3 Caci propovaduirea noastra nu se întemeiaza nici pe ratacire, nici pe necuratie, nici pe viclenie.
4 Ci, fiindca Dumnezeu ne -a gasit vrednici sa ne încredinteze Evanghelia, cautam sa vorbim asa ca sa placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteaza inima.
5 În adevar, cum bine stiti, niciodata n'am întrebuintat vorbe magulitoare, nici haina lacomiei: martor este Dumnezeu.
6 'am cautat slava dela oameni: nici dela voi, nici dela altii, desi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sa cerem cinste.
7 Dimpotriva, ne-am aratat blînzi în mijlocul vostru, ca o doica ce-si creste cu drag copiii.
8 Astfel, în dragostea noastra fierbinte pentru voi, eram gata sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar si viata noastra, atît de scumpi ne ajunseserati.
9 Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si munca noastra. Cum lucram zi si noapte, ca sa nu fim sarcina niciunuia din voi, si va propovaduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sînteti martori, si Dumnezeu deasemenea, ca am avut o purtare sfînta, dreapta si fara prihana fata de voi, cari credeti.
11 Stiti iaras ca am fost pentru fiecare din voi, ca un tata cu copiii lui: va sfatuiam, va mîngîiam si va adeveream,
12 sa va purtati într'un chip vrednic de Dumnezeu, care va cheama la Împaratia si slava Sa.
13 Deaceea multamim fara încetare lui Dumnezeu ca, atunci cînd ati primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-ati primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, asa cum si este în adevar, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucreaza si în voi cari credeti.
14 Caci, fratilor, voi ati calcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentruca si voi ati suferit din partea celor de un neam cu voi aceleasi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.
15 Iudeii acestia au omorît pe Domnul Isus si pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, si sînt vrajmasi tuturor oamenilor,
16 caci ne opresc sa vorbim Neamurilor, ca sa fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf pacatelor lor. Dar, la urma, i -a ajuns mînia lui Dumnezeu!
17 oi, fratilor, dupa ce am fost despartiti cîtava vreme de voi, cu fata dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorinta sa va vedem.
18 Astfel, odata, si chiar de doua ori, am voit (eu, Pavel, cel putin) sa venim la voi; dar ne -a împedecat Satana.
19 Caci cine este, în adevar, nadejdea, sau bucuria, sau cununa noastra de slava? Nu sînteti voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20 Da, voi sînteti slava si bucuria noastra.