Naum

Capitol 3

1 Vai de cetatea varsatoare de sînge, plina de minciuna, plina de sîlnicie, si care nu înceteaza sa se dedea la rapire!...
2 Auziti pocnetul biciului, uruitul rotilor, tropaitul cailor, si durduitul carelor!
3 Se arunca navalnici calaretii, scînteiaza sabia, fulgera sulita... O multime de raniti!... Gramezi de trupuri moarte!... Morti fara numar!... Cei vii se împiedica de cei morti!...
4 Din pricina multelor curvii ale curvei, plina de farmec, fermecatoare iscusita, care vindea neamurile prin curviile ei si popoarele prin vrajitoriile ei. -
5 Iata, am necaz pe tine, zice Domnul ostirilor îti voi ridica poalele peste cap, ca sa-ti vada neamurile goliciunea, si împaratiile, rusinea.
6 Voi asvîrli cu murdarii peste tine, te voi înjosi, si te voi face de ocara.
7 Toti cei ce te vor vedea vor fugi de tine, si vor zice: ,,Ninive este nimicita! Cine o va plînge? Unde sa-ti caut mîngîietori?
8 Esti tu mai buna decît No-Amon, cetatea care sedea între rîuri, înconjurata de ape, avînd ca zid de aparare marea, ca ziduri marea?
9 Etiopia si Egiptenii fara numar erau taria ei, Put si Libienii erau ajutoarele ei.
10 Si totus a trebuit sa plece si ea în surghiun, s'a dus în robie; si pruncii ei au fost zdrobiti în toate colturile ulitelor; au aruncat sortul asupra fruntasilor ei, si tot mai marii ei au fost aruncati în lanturi.
11 Si tu te vei îmbata, te vei ascunde; si tu vei cauta un loc de adapost împotriva vrajmasului!
12 Toate cetatuile tale sînt niste smochini cu cele dintîi roade; cînd îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea sa le manînce.
13 Iata, poporul tau este ca femeile în mijlocul tau; portile tarii tale se deschid înaintea vrajmasilor tai; focul îti mistuie zavoarele!
14 Scoate-ti apa pentru împresurare! Drege-ti întariturile! Calca pamîntul, framînta lutul, si gateste cuptorul de caramida!
15 Acolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desavîrsitre, te va mistui ca niste lacuste, caci te-ai înmultit ca forfacarul, te-ai îngramadit ca lacustele!
16 egustorii tai sînt mai multi de cît stelele cerului, s'au îngramadit ca puii de lacusta cari îsi întind aripile si sboara.
17 Voivozii tai sînt ca lacustele, mai marii tai ca o ceata de lacuste, cari tabarasc în dumbravi pe racoarea zilei: cînd rasare soarele, sboara, si nu se mai cunoaste locul unde erau.
18 În timp ce pastorii tai dorm, împarate al Asiriei, si viteii tai se odihnesc, poporul tau este risipit pe munti, si nimeni nu -l mai strînge.
19 Rana ta nu se alina prin nimic, rana ta este fara leac! Toti ceice vor auzi de tine vor bate din palme, caci cine este acela, pe care sa nu -l fi atins rautatea ta