Ezra

Capitol 9

1 Dupa ce s'a sfîrsit lucrul acesta, capeteniile s'au apropiat de mine, si au zis: ,,Poporul lui Israel, preotii si Levitii nu s'au despartit de popoarele acestor tari, si au facut urîciunile lor, ale Cananitilor, Hetitilor, Ferezitilor, Iebusitilor, Amonitilor, Moabitilor, Egiptenilor si Amoritilor.
2 Caci si-au luat neveste din fetele lor pentru ei si pentru fiii lor, si au amestecat neamul sfînt cu popoarele tarilor acestora. Si capeteniile si dregatorii au fost cei dintîi cari au savîrsit pacatul acesta.``
3 Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîsiat hainele si mantaua, mi-am smuls parul din cap si perii din barba, si am stat jos mîhnit.
4 Atunci s'au strîns la mine toti ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina pacatului fiilor robiei. Si eu, am stat jos mîhnit, pîna la jertfa de seara.
5 Apoi, în clipa jertfei de seara, m'am sculat din smerirea mea, cu hainele si mantaua sfîsiate, am cazut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, si am zis:
6 ,,Dumnezeule, sînt uluit, si mi -e rusine, Dumnezeule, sa-mi ridic fata spre Tine. Caci faradelegile noastre s'au înmultit deasupra capetelor noastre, si greselile noastre au ajuns pîna la ceruri.
7 Din zilele parintilor nostri, am fost foarte vinovati pîna în ziua de azi, si din pricina faradelegilor noastre am fost dati, noi, împaratii nostri si preotii nostri, în mînile împaratilor straini, prada sabiei, robiei, jafului, si rusinii care ne acopere astazi fata.
8 Si totus Domnul, Dumnezeul nostru, S'a îndurat de noi, lasîndu-ne cîtiva oameni scapati, si dîndu-ne un adapost în locul Lui cel sfînt, ca sa ne lumineze ochii si sa ne dea putina rasuflare în mijlocul robiei noastre.
9 Caci sîntem robi, dar Dumnezeu nu ne -a parasit în robia noastra. A îndreptat spre noi bunavointa împaratilor Persilor si ei ne-au dat o noua putere de viata, ca sa putem zidi Casa Dumnezeului nostru, si sa -i dregem darîmaturile, facîndu-ne astfel rost de un loc de adapost în Iuda si la Ierusalim.
10 Acum, ce sa mai zicem noi dupa aceste lucruri, Dumnezeule? Caci am parasit poruncile Tale,
11 pe cari ni le poruncisei prin robii Tai proorocii, zicînd: ,,Tara în care intrati s'o stapîniti este o tara întinata de necuratiile popoarelor din aceste tinuturi, de urîciunile cu cari au umplut -o, dela un capat la altul, cu necuratiile lor.
12 Sa nu dati deci pe fetele voastre dupa fiii lor, nici sa nu luati pe fetele lor de neveste pentru fiii vostri, si sa nu va pese niciodata nici de propasirea lor nici de buna starea lor. În chipul acesta veti ajunge tari, veti mînca cele mai bune roade ale tarii, si o veti lasa pe veci mostenire fiilor vostri.``
13 Dupa tot ce mi s'a întîmplat din pricina faptelor rele si marilor greseli pe cari le-am facut, macar ca, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit dupa faradelegile noastre, se cuvine ca, acum, cînd ne-ai pastrat pe acesti oameni scapati,
14 sa începem iaras sa calcam poruncile Tale, si sa ne încuscrim cu aceste popoare urîcioase? N'ar izbucni atunci iaras mînia Ta împotriva noastra, pîna acolo încît ne-ar nimici, fara sa lase nici ramasita nici robi izbaviti?
15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu esti drept; caci astazi noi sîntem o ramasita de robi izbaviti. Iata-ne înaintea Ta ca niste vinovati, si din aceasta pricina nu putem sta înaintea Ta.``